✋👇
“Cine m-a facut OM MARE!?” și cine m-a făcut omul de azi este întrebarea la care m-am gândit de foarte multe ori și întrebarea la care nu i-am găsit, încă, un răspuns clar.
Analizând experiențele pe care mi le amintesc din grădiniță (foarte puține), școala primară, generală, liceu, chiar și facultate, nu identific o persoană care să-mi fi fost exemplu în toate, însă identific persoane de la care am încercat să iau cât mai multe lucruri pozitive.
Prima persoană care m-a făcut să îmi doresc să fiu în învățământ, a fost profesoara de bilogie din clasa a V-a, primul contact cu biologia și cea care m-a făcut să îmi doresc a fi profesor de biologie. Urmând acest ”fir” consider că și cea de-a doua profesoară m-a făcut să îmi doresc același lucru. Problema a fost, cred eu, cea de-a treia, care, fiind începătoare, m-a făcut să nu-mi mai doresc acest lucru, abandonând ideea, însă reîntâlnindu-mă cu ea în momentul alegerii unei facultăți. De aici am intrat în contact cu majoritatea experților în educație, oameni care m-au făcut să îmi doresc să intru în învățământ, oameni care și-au dat silința să îmi demonstreze că este nevoie de oameni care să schimbe ceva. În această categorie intră și doi dintre profesorii întâlniți în practică (o doamnă și un domn) care, deși era descurajați de împrejurări, munceau cât se poate de mult să obțină un nivel mediu pentru majoritatea, dar și unul înalt pentru excepțiile clasei.
Consider că majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit, fie ei profesori sau nu, au avut un impact asupra mea prin experiențele și lecțiile pe care mi le-au oferit sau pe care am vrut eu să le înțeleg.
În final, prin intermediul acestu eseu, chiar dacă va fi citit doar de unul dintre profesorii care au ajutat la formarea acestui “OM MARE”, aș vrea să spun un sincer “MULȚUMESC!”
"Ne citim" la următorul articol!
👉 😊 👈
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu